Dovezile se acumulează: barajele construite de oameni au deplasat polii Pământului cu peste un metru

Un nou studiu arată că marile acumulări de apă din spatele barajelor construite în ultimii 200 de ani au contribuit la o deplasare măsurabilă a polilor geografici, prin redistribuirea masei la scară planetară.

Construirea barajelor hidrotehnice, un simbol al dezvoltării industriale și al controlului asupra resurselor de apă, are consecințe mai profunde decât se credea anterior.

Potrivit unei cercetări publicate în jurnalul Geophysical Research Letters, cele 6.862 de baraje construite în lume între 1835 și 2011 au modificat suficient de mult distribuția masei pe suprafața Pământului încât au determinat o „rătăcire” a polilor cu peste 1,1 metri în total, scrie Live Science.

Fenomenul se numește adevărată migrare polară (true polar wander) și constă în deplasarea axei de rotație a planetei față de scoarța terestră.

Cum să ai apa clară în piscină. Problema românilor se poate rezolva uşor: „S-a înverzit şi s-a umplut de gângănii”

Andreea Marin, certată de fiica sa pentru felul în care se îmbracă. Violeta a recunoscut la TV de ce nu este mulţumită de mama sa: „Să se calmeze”

Acest proces apare atunci când masa este redistribuită semnificativ pe glob, determinând o modificare a poziției relative între crustă și mantaua Pământului.

Cum au influențat barajele axa de rotație a Pământului

Studiul coordonat de Natasha Valencic, doctorandă în geologie și geofizică la Universitatea Harvard, a identificat două faze distincte în deplasarea polului nord.

Prima fază, între 1835 și 1954, a fost determinată de construcția masivă de baraje în America de Nord și Europa, care a împins polul cu aproximativ 20 cm spre est, în direcția meridianului 103 est (Rusia, Mongolia, China).

A doua fază, între 1954 și 2011, a coincis cu expansiunea proiectelor hidrotehnice din Asia și Africa de Est. Această redistribuire a masei pe partea opusă a globului a dus la o nouă deplasare a polului nord cu 57 cm spre vest, în direcția meridianului 117 vest, ce trece prin vestul Americii de Nord și Oceanul Pacific. Traiectoria mișcării nu este liniară, ci urmează o linie sinuoasă, reflectând complexitatea redistribuirii masei în timp.

Cercetătorii au subliniat că masa totală a apei stocate în baraje este suficientă pentru a umple de două ori Marele Canion, iar efectele sale s-au făcut simțite inclusiv prin scăderea nivelului global al mărilor cu 23 mm în perioada analizată.

Implicații pentru estimările privind creșterea nivelului mării

Deși deplasarea polilor nu are, în sine, efecte directe majore asupra vieții pe Pământ, autorii studiului atrag atenția că volumul de apă blocat în rezervoare artificiale trebuie luat în calcul în modelele climatice și în estimările privind creșterea nivelului oceanului planetar.

Potrivit datelor existente, nivelul global al mărilor a crescut cu 12 până la 17 cm în secolul XX. Însă aproximativ un sfert din această apă a fost „reținută” în spatele barajelor, ceea ce înseamnă că efectul real ar fi putut fi chiar mai mare în lipsa lor.

Valencic a explicat că aceste acumulări de apă nu sunt distribuite uniform pe planetă, astfel că efectele lor asupra nivelului mării variază de la o regiune la alta. „Este un factor pe care trebuie să-l includem în evaluările climatice, deoarece modificările pot fi semnificative”, a declarat ea.