Mitul masculului alfa, spulberat: cine conduce, de fapt, în lumea primatelor, conform cercetătorilor

Timp de decenii, imaginea masculului alfa — dominator, impunător, lider necontestat — a fost nu doar un clișeu în cultura populară, ci și un concept larg acceptat în știința comportamentului animal. Însă un nou studiu extins aruncă o lumină complet diferită asupra ierarhiilor din rândul primatelor, arătând că relațiile de putere dintre sexe sunt mult mai nuanțate decât s-a crezut până acum.

Cercetarea, publicată în prestigioasa publicatie Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a fost coordonată de Elise Huchard, primatolog la Universitatea din Montpellier. Ea și colegii săi franco-germani au analizat peste cinci ani interacțiunile dintre masculi și femele în 253 de populații din 121 de specii diferite de primate — de la maimuțe și lemuri, până la tarsieri și loris.

Rezultatul? Doar 17% dintre populațiile studiate prezentau o dominare clară a masculilor asupra femelelor, definită prin câștigarea a peste 90% din confruntările directe. Printre aceste puține exemple se numără babuinii și cimpanzeii — specii apropiate de Homo sapiens și adesea folosite ca model pentru a înțelege comportamentul uman.

Pe de altă parte, în 13% dintre cazuri, femelele erau cele dominante, în special în rândul bonobo și al unor specii de lemuri. În celelalte 70% dintre populații, niciun sex nu deținea o supremație clară — ceea ce sugerează o dinamică socială mult mai echilibrată decât presupuneau teoriile clasice.

Horoscop 15 iulie 2025. O zodie trăiește o zi de neuitat, plină de realizări și surprize plăcute

Cum tai trandafirii în iulie pentru a exploda de flori în august şi septembrie. Aşa fac floricultorii cu experienţă

„Mult timp am avut o viziune binară: fie specia era dominată de masculi, fie de femele, iar acest lucru era considerat fix”, a explicat Huchard. „Noile studii arată că realitatea este cu mult mai complexă.”

De la dimorfism la controlul reproducerii: ce influențează ierarhia

Studiul a identificat mai mulți factori care influențează cine are „ultimul cuvânt” într-un grup de primate. În cazul în care masculii dominau, era adesea vorba de specii în care aceștia aveau un avantaj fizic evident — corpuri mai mari, canini mai dezvoltați — și trăiau la sol, unde femelele au mai puține posibilități de a evita conflictele.

În schimb, femelele domină mai frecvent în societăți în care ele dețin controlul asupra reproducerii. Un exemplu relevant este bonobo, specie în care semnalele de ovulație sunt discrete, oferindu-le femelelor libertatea de a alege cu cine se împerechează. Spre deosebire de babuini, unde femelele au o umflătură vizibilă în perioada fertilă, bonobo nu oferă masculilor informații clare despre ciclul lor reproductiv. Această ambiguitate le conferă un avantaj social și sexual.

De asemenea, dominația femelelor este mai frecventă în rândul speciilor în care acestea trăiesc în perechi monogame sau în solitudine, iar masculii contribuie semnificativ la creșterea puilor. În aceste contexte, competiția între femele și capacitatea de a controla resursele duc la o redistribuire a puterii în favoarea lor.

Ce ne spune lumea primatelor despre relațiile umane

Deși Huchard avertizează că rezultatele studiului nu pot fi extrapolate direct asupra societății umane, ea recunoaște că acestea oferă indicii valoroase. Spre exemplu, vânătorii-culegători din perioada pre-agricolă par să fi trăit în grupuri cu o distribuție a puterii mai echitabilă între sexe, în contrast cu societățile agricole care au urmat, unde dominanța masculină a devenit mai pronunțată.

„Oamenii ar putea fi clasificați mai degrabă în categoria de mijloc — nici cu o dominație strict masculină, nici feminină”, afirmă Huchard. „Descoperirile noastre se aliniază cu datele despre societățile egalitare ale vânătorilor-culegători.”

Așadar, mitul masculului alfa — inspirat din cimpanzei sau babuini, dar popularizat în discursuri motivaționale, filme sau cultura de tip „self-help” — nu reflectă deloc realitatea generală din lumea primatelor. De fapt, el este mai degrabă excepția decât regula.

Mai multă nuanță, mai puțină dominare

Acest nou studiu vine să zdruncine o întreagă construcție socială și culturală despre putere și ierarhii. În locul unui model piramidal, în care un sex îl domină pe celălalt, primatele par să ofere un tablou variat, modelat de context, biologie, competiție și cooperare.

În fond, dacă rudele noastre din regnul animal ne arată că dominanța absolută nu este un dat, ci un rezultat al unor condiții specifice, poate că și noi, ca specie, avem mai multă libertate decât credem în a construi relații echitabile și societăți mai echilibrate.